Ne-am mutat!!!!!! Va asteptam pe noul site www.control-med.com

5955251-smiling-medical-doctors-with-stethoscope-isolated-over-white-background.jpg
Picture1.png

Particularitatile diagnosticului pozitiv in astmul bronsic profesional

Particularitatile diagnosticului pozitiv in astmul bronsic profesional


09.12.2005, 09:00

Afisari 5,000
http://www.emcb.ro/article.php?story=20051209175238186
Articol din publicatia Medicina Moderna

Dr. Anca Pavel, medic primar medicina muncii, sef de lucrari, Clinica Medicala II, Facultatea de Medicina, Universitatea "Titu Maiorescu", Spitatul Universitar C.F. Witing, Bucuresti.


Diagnosticul pozitiv al astmului bronsic profesional poate fi considerat „particular“, fiind deosebit chiar si fata de diagnosticul pozitiv al celorlalte boli profesionale. Acesta este considerentul pentru care a fost elaborat „ghidul de diagnostic in astmul bronsic profesional“, care cuprinde urmatoarele etape: - anamneza profesionala sugestiva pentru astmul bronsic profesional; - confirmarea diagnosticului de astm bronsic; - confirmarea legaturii dintre aparitia bronhoconstrictiei si locul de munca – prin determinari succesive ale debitului expirator de varf si ale hiperreactivitatii bronsice nespecifice; - confirmarea sensibilizarii subiectilor la diferiti alergeni profesionali; - confirmarea rolului cauzal al agentilor profesionali prin teste de provocare bronsica specifica.

I. INTRODUCERE

Definitia astmului bronsic profesional: forma de astm bronsic, care recunoaste ca determinant al bolii un element fizic, chimic sau biologic din mediul profesional.

Se descriu de asemenea, urmatoarele entitati:

- Astmul bronsic cu factor profesional agravant presupune un astm bronsic de obicei preexistent momentului angajarii la locul de munca actual, care recunoaste deci un factor etiologic extraprofesional, dar pentru care factorii conditiei de munca actuale (efort fizic, iritanti respiratori nespecifici, microclimat nefavorabil) influenteaza frecventa si severitatea crizelor, agravand evolutia bolii.

- Astmul bronsic cu factor profesional contribuitor reprezinta forma de astm bronsic, in care exista o dubla sensibilizare - la un alergen profesional si la un alergen neprofesional. In aceasta situatie, exista necesitatea demonstrarii hipersensibilitatii bronsice specifice la alergenul profesional.

- Sindromul de disfunctie reactiva a cailor aeriene (RADS - Reactive Airways Dysfunction Syndrome), considerat ca prototipul de astm bronsic indus de iritanti, preyinta o hiperreactivitate bronsica, manifestata clinic prin crize de astm bronsic, care apar in urma unei expuneri acute, de scurta durata, la substante intens iritante (gaze, vapori, fumuri), in concentratii foarte mari; nu necesita o sensibilizare prealabila; manifestarile apar intre 24 si 72 de ore de la expunerea initiala si persista cel putin 3 luni. Astmul bronsic iritativ (considerat ca o forma particulara a RADS), presupune expuneri repetate, pe perioade de timp indelungate (minim 4 luni), la substante iritante in concentratii mici.

Mentionam ca singura entitate recunoscuta ca boala profesionala declarabila este cea de „astm bronsic profesional“, celelalte nefiind acceptate de legislatia de Medicina muncii in vigoare.


II. DIAGNOSTIC POZITIV

Diagnosticul pozitiv al oricarei boli profesionale cuprinde clasic 3 elemente:

demonstrarea expunerii profesionale la agentul etilologic principal al bolii;

tabloul clinic;

examenele paraclinice si de laborator, care confirma expunerea profesionala si/sau efectele biologice ale acesteia.

Pentru astmul bronsic profesional, aceste elemente sunt cuprinse in „Ghidul de diagnostic in astmul profesional“, elaborat de Comitetului de Alergie profesionala al Academiei Europene de Alergologie si Imunologie Clinica; acesta detaliaza elementele de diagnostic ale astmului bronsic profesional pe parcursul a 5 etape succesive, considerate a fi obligatorii:

anamneza profesionala sugestiva pentru astmul bronsic profesional;

confirmarea diagnosticului de astm bronsic prin demonstrarea: reversibilitatii obstructiei bronsice, a hiperreactivitatii bronsice nespecifice evidentiate prin teste bronhomotorii nespecifice si a cresterii variabilitatii diurne a debitului expirator de varf (PEF);

confirmarea legaturii dintre aparitia bronhoconstrictiei si locul de munca, prin determinari succesive ale debitului expirator de varf si ale hiperreactivitatii bronsice nespecifice;

confirmarea sensibilizarii subiectilor la diferiti alergeni profesionali prin: teste cutanate, si/sau teste „in vitro“ de determinare a IgE specifice;

confirmarea rolului cauzal al agentilor profesionali prin teste de provocare bronsica specifica.


Anamneza profesionala sugestiva pentru astmul bronsic profesional. Anamneza completa a pacientului astmatic se refera - pe de o parte - la istoricul bolii (debut, evolutia simptomatologiei, terapia utilizata de pacient) si - pe de alta parte - la particularitatile legate de expunerea profesionala (meseria pacientului, caracteristicile procesului tehnologic, noxele profesionale existente la locul de munca etc).

Anamneza profesionala este totdeauna necesara, avand un rol important in cadrul investigatiilor efectuate pentru diagnosticul pozitiv al astmului bronsic profesional, dar niciodata suficienta pentru stabilirea acestuia in absenta unor masuratori obiective. Alaturi de simptomatologia comuna, relatata obisnuit de majoritatea bolnavilor astmatici (tuse seaca, adesea cu caracter nocturn, dispnee paroxistica si wheezing), anamneza profesionala releva elemente particulare, caracteristice astmului profesional, cum sunt: aparitia simptomatologiei la locul de munca sau dupa cateva ore de la incetarea schimbului de lucru, remisiunea simptomelor in timpul sfarsitului de saptamana sau al vacantelor etc; trebuie sa se tina seama insa de faptul ca astmul agravat in conditii de expunere profesionala face exceptie de la caracteristicile enumerate mai sus. Astfel, se considera ca anamneza, atat profesionala cat si neprofesionala, constituie o etapa obligatorie in diagnosticul pozitiv al astmului bronsic profesional, capabila sa furnizeze detalii complete despre simptomatologia bolnavului, despre activitatile acestuia la locul de munca si despre relatia temporala dintre simptomatologie si expunerea profesionala. Mai mult, este necesara consemnarea rutei profesionale a pacientului, din cauza posibilitatii declansarii crizelor de astm in conditiile unei expuneri profesionale anterioare; de asemenea, trebuie precizate detaliile referitoare la procesele tehnologice si la substantele utilizate in cadrul acestora de catre alti muncitori din aceeasi sectie, in cadrul aceluiasi schimb de lucru. Nu trebuie omise datele referitoare la factorii predispozanti ai astmului (terenul atopic, obiceiul de a fuma etc).

In concluzie, anamneza prezinta avantajul de a identifica simptomele tipice, a agentilor potential ofensivi si a relatiei dintre simptome si expunerea profesionala; in acelasi timp, insa, are dezavantajul de a fi o metoda subiectiva, deoarece pacientul poate minimaliza sau poate exagera simptomatologia, iar relatia dintre aparitia simptomelor, uneori atipice, si expunerea profesionala nu este totdeauna relevanta (de ex., aparitia reactiilor alergice semiintarziate sau tardive, persistenta simptomatologiei fara perioade de acalmie, expunerea profesionala intermitenta, prezenta unor agenti nocivi la locul de munca a caror natura este inca necunoscuta).


Confirmarea diagnosticului de astm bronsic prin demonstrarea reversibilitatii obstructiei bronsice, a hiperreactivitatii bronsice nespecifice si a cresterii variabilitatii diurne a debitului expirator de varf. Demonstrarea caracterului reversibil al obstructiei bronsice, la pacientii care prezinta o reducere a volumelor de aer, respectiv a VEMS, prin cresterea cu cel putin 20% a acestuia dupa inhalarea unui beta–2 agonist (test bronhodilatator nespecific pozitiv), confirma diagnosticul de astm bronsic. Avantajele metodei sunt reprezentate de faptul de a fi o metoda simpla, sigura, rapida si ieftina. Metoda are insa si limite, in sensul ca nu este aplicabila la pacientii cu valori spirografice normale (situatie relativ frecventa in conditiile in care probele functionale respiratorii se efectueaza de regula in afara locului de munca); o alta limita a metodei se refera la categoria bolnavilor cu disfunctii ventilatorii severe, la care reversibilitatea valorilor VEMS de peste 20% dupa administrarea unui beta–simpatomimetic inhalator nu implica obligatoriu diagnosticul de astm bronsic.


Hiperreactivitatea bronsica nespecifica. Testele inhalatorii de provocare bronsica cu histamina, acetilcolina sau metacolina isi gasesc aplicabilitatea la pacientii cu functie pulmonara normala si cu anamneza sugestiva pentru astm bronsic. In aceste situatii, demonstrarea prezentei unui inalt grad de hiperreactivitate bronsica nespecifica confirma prezenta astmului. Este nevoie insa ca metoda sa fie standardizata si reproductibila, fiind esential sa se pastreze constante conditiile de provocare bronsica (nebulizarea, concentratiile utilizate si durata inhalarii). Totodata, pentru pacientii in tratament cronic bronhodilatator, este necesara intreruperea acestuia inainte de testare, pentru o perioada de timp adecvata. In interpretarea rezultatelor testelor de provocare bronsica, trebuie de asemenea sa se tina seama de efectele corticoterapiei pe termen lung asupra hiperreactivitatii bronsice nespecifice. Valoarea diagnostica a hiperreactivitatii bronsice moderate este discutabila, aceasta necesitand o interpretare prudenta, in concordanta cu rezultatele altor teste, cum sunt: inregistrarile repetate ale debitului expirator de varf (PEF), pletismografia, testele de provocare bronsica nespecifica repetate, radiografia pulmonara etc. Pe de alta parte, absenta hiperreactivitatii bronsice, mai ales la pacientii care au intrerupt activitatea profesionala pentru o perioada mai lunga de timp (concediu de odihna, de ex.), nu este neobisnuita si deci nu exclude diagnosticul de astm bronsic profesional.

Avantajele testelor de provocare bronsica constau in faptul ca sunt simplu de executat, iar - ca metoda - sunt sigure si reproductibile. Limitele metodei se refera la faptul ca o reactivitate bronsica nespecifica in limite normale nu exclude diangosticul de astm bronsic profesional. Pe de alta parte, prezenta hiperreactivitatii bronsice nespecifice severe impune prudenta, in ceea ce priveste reluarea expunerii acestor pacienti la agentii nocivi de la locul de munca sau evaluarea lor privind relatia dintre simptomatologie si expunerea profesionala (deci confirmarea rolului cauzal al agentilor profesionali, prin teste de provocare bronsica specifica). De asemenea trebuie mentionat faptul ca, pentru testele bronhoconstrictoare, exista contraindicatii, absolute si relative, de care trebuie sa se tina seama. Atunci cand testele de provocare bronsica sunt contraindicate, se aplica testele bronhodilatatoare. Acestea se efectueaza prin administrarea unor agenti beta–simpatomimetici pe cale inhalatorie, cu determinarea VEMS (sau PEF, MEF50, Raw), inainte si dupa 10–15 minute de la administrare. Variatiile acestor parametri in sensul invers celor descrisi anterior pentru testele bronhoconstrictoare, atesta pozitivitatea testelor de bronhodilatatie.

In concluzie, este de retinut faptul ca hiperreactivitatea bronsica specifica in astmul bronsic profesional este esentiala pentru diagnosticul de profesionalitate al astmului, dar nu trebuie neglijat faptul ca ea recunoaste variatii legate de expunerea la agentul cauzal, in sensul agravarii in cursul activitatii profesionale si al ameliorarii dupa incetarea expunerii.


Debitul expirator de varf (PEF). Inregistrarile repetate ale PEF, realizate in vederea calculului variabilitatii diurne a acestuia, constituie una dintre metodele obiective cele mai sugestive pentru diagnosticul de astm bronsic. In particular, in astmul bronsic profesional, aceasta metoda permite evaluarea relatiei dintre bronhoconstrictie si expunerea profesionala la locul de munca, mai ales atunci cand se fac determinari repetate ale PEF, atat pe parcursul schimbului de lucru, cat si in urmatoarele ore dupa incheierea acestuia. Se considera, ca daca media variatiilor diurne ale PEF este mai mare de 20%, aceasta reprezinta un indicator de astm acut si, totodata, o manifestare a hiperreactivitatii bronsice, exacerbate in cadrul decompensarii bolii.

Variabilitatea debitului expirator de varf se calculeaza in functie de valoarea cea mai mare si de valoarea cea mai joasa pentru fiecare zi, realizandu-se cel putin 4 determinari/zi, pe o perioada de cel putin 2 saptamani.

Formula de calcul este urmatoarea:

Variabilitatea PEF = (Valoarea cea mai mare a PEF – Valoarea cea mai joasa a PEF) x 100 / (Valoarea cea mai joasa a PEF)


Confirmarea legaturii dintre aparitia bronhoconstrictiei si expunerea profesionala la locul de munca, prin masuratori repetate ale PEF si ale reactivitatii bronsice nespecifice. Confirmarea existentei unei relatii directe intre aparitia simptomelor de astm si expunerea profesionala, in vederea evaluarii diagnosticului de astm profesional, presupune utilizarea unor metode obiective, dintre care cea mai des folosita este determinarea variabilitatii PEF. Aceasta consta in realizarea unor inregistrari repetate in timpul schimbului de lucru si in compararea valorilor inregistrate cu variatiile PEF in perioadele in care pacientul este in afara locului de munca. Este necesara consemnarea simptomatologiei pacientilor si a medicatiei administrate, atat in zilele lucratoare cat si in cele nelucratoare; se efectueaza determinari ale PEF cel putin pe parcursul a 3 zile lucratoare, in cele 3 schimburi de lucru si pe parcursul unei perioade nelucratoare de cel putin o saptamana. In timpul schimbului de lucru, determinarea PEF se face din 2 in 2 ore, fiecare determinare insemnand repetarea probei de cel putin 3 ori; daca variatia PEF in cadrul unei determinari, prin repetarea probei, este mai mare de 10%, se vor efectua mai mult de 3 repetari (pentru o determinare).

Pentru analiza variabilitatii PEF in perioadele de lucru, fata de cele nelucratoare, este necesara inregistrarea grafica a tuturor rezultatelor de la diferite determinari. Aceasta reprezinta o cale facila de evaluare a aspectului circadian al obstructiei bronsice, atat la locul de munca, cat si in afara acestuia, si de stabilire a relatiei dintre expunerea profesionala si aparitia crizelor de bronhospasm, cu conditia insa ca pacientii sa fie corect informati si educati in vederea efectuarii probelor. Este recunoscut faptul ca una dintre limitele acestei metode consta in dependenta rezultatelor de corectitudinea citirilor si, deci, de complianta si onestitatea pacientilor. Alte dezavantaje ale metodei constau in pericolul potential pe care il prezinta reluarea expunerii acestor pacienti in mediul de munca si in necesitatea urmaririi lor pe o perioada de timp relativ lunga, in vederea obtinerii unor rezultate interpretabile. Pe de alta parte, in situatiile in care „aspectul“ obstructiei bronsice nu este tipic pentru diagnosticul de astm bronsic, aceasta nu exclude in totalitate prezenta unui astm bronsic profesional. Este posibil de asemenea, ca variabilitatea valorilor PEF intre perioadele lucratoare si cele nelucratoare, sa fie nesemnificativa, obtinandu-se astfel un rezultat global fals negativ, din cauza unei perioade de intrerupere a expunerii profesionale prea scurta, pentru a permite o imbunatatire a valorilor PEF.

Alaturi de masuratorile repetate ale PEF, a carui variabilitate diurna si nocturna se asociaza diagnosticului de astm bronsic, determinarile repetate pentru evidentierea reactivitatii bronsice nespecifice vin sa completeze acest diagnostic. Studii efectuate in acest sens au demonstrat o scadere a reactivitatii bronsice nespecifice la bolnavii cu astm bronsic profesional dupa o perioada de intrerupere a expunerii profesionale si o crestere a acesteia dupa reluarea expunerii. Metoda presupune determinari ale reactivitatii bronsice nespecifice dupa o perioada mai lunga de expunere profesionala continua (fara intreruperi prin concedii de odihna, medicale etc.) si compararea rezultatelor cu cele ale determinarilor efectuate dupa o perioada de intrerupere a expunerii profesionale de cel putin 4 saptamani. Este considerata semnificativa situatia in care raspunsul pozitiv pentru prezenta hiperreactivitatii bronsice nespecifice, la determinarile efectuate dupa expunere, se obtine la concentratii ale substantei folosite pentru provocare, de 2 ori mai mici fata de cele folosite dupa intreruperea expunerii. Mentionam faptul ca este necesara standardizarea acestei metode (dilutii ale substantei de provocare, timp de inhalare, modalitate de pulverizare, intervalul de timp de la provocare la efectuarea probelor functionale respiratorii, raportarea rezultatelor la functia pulmonara de baza, anterioara provocarii, respectarea intreruperii administrarii de bronhodilatatoare, antihistaminice, antiinflamatoare steroidiene etc), astfel incat metoda sa fie reproductibila.


In concluzie, determinarile repetate ale reactivitatii bronsice nespecifice pot orienta in sensul decelarii unei reactii bronsice legate de locul de munca. Cu toate acestea, chiar in situatia in care nu se observa modificari semnificative ale reactivitatii bronsice nespecifice in conditiile de determinare amintite mai sus, prezenta unui astm bronsic profesional nu poate fi exclusa; se impune insa, in aceasta situatie, reluarea expunerii pacientului la factorii nocivi.

Interpretarea rezultatelor determinarilor hiperreactivitatii bronsice impune precautii deoarece, atat alte conditii patologice cat si alti factori decat cei profesionali (diferiti alergeni neprofesionali, infectiile de cai aeriene superioare, intreruperea medicatiei bronhodilatatoare etc) pot creste reactivitatea bronsica.

Putem conchide ca, pe baza anamnezei si a probelor functionale respiratorii, poate fi confirmat diagnosticul unui astm bronsic profesional, deci poate fi stabilita legatura dintre astm si locul de munca, fara insa a putea preciza totdeauna agentul etiologic al astmului.


Confirmarea sensibilizarii subiectilor la diferiti alergeni profesionali. Studii imunologice privind prezenta anticorpilor sensibilizanti pentru diferite antigene existente la locul de munca au permis decelarea unor anticorpi specifici pentru antigenele cu greutate moleculara mare. Valoarea testelor in vivo sau in vitro pentru stabilirea sensibilizarii organismului la substante cu greutate moleculara mica s-a demonstrat a fi limitata. In situatia in care agentul determinant al astmului, care induce reactia alergica imediata mediata prin IgE, a fost identificat si este disponibil, acesta poate fi utilizat in cadrul unui test cutanat specific, prin care sa confirme sensibilizarea organismului la alergenul respectiv.


Realizarea testelor cutanate specifice necesita preparate de antigen corespunzatoare (extracte de antigen, alergenul complet sau proteine conjugate), preparate care sa contina substanta biologic activa, care sa produca o reactie cutanata pozitiva la subiectii sensibilizati, cu expunere profesionala specifica. Evaluarea sensibilitatii si a specificitatii testelor cutanate prin intepatura (prick test) sau a celor intradermice, se realizeaza pentru fiecare preparat antigenic in parte.


Avantajele testelor cutanate sunt acelea de a fi rapide, ieftine, simplu de realizat si relativ sigure (lipsite de reactii adverse); inconvenientele pentru pacient sunt minore. Testele cutanate cu alergeni ubicuitari sunt realizate cu scopul de a decela terenul atopic al pacientilor; utilizarea diferitelor extracte alergenice pentru testarile cutanate specifice are importanta in orientarea diagnostica la pacientii la care functia pulmonara este alterata si deci, la care, testele inhalatorii de provocare bronsica specifica nu se pot realiza.


Limitele testelor cutanate constau in faptul ca ele nu sunt aplicabile pentru majoritatea antigenelor cu greutate moleculara mica si in cazul in care reactia astmatica nu este mediata prin IgE. Este de retinut ca evidentierea unei sensibilizari cutanate la un anumit alergen nu este suficienta pentru a demonstra ca alergenul respectiv este responsabil de producerea reactiei astmatice, desi - in unele situatii - asocierea dintre testul cutanat pozitiv si boala, la subiectii expusi, poate fi de mare ajutor.


Testele in vitro permit decelarea de anticorpi specifici unor alergeni in diferite lichide biologice; astfel, ele confirma sensibilizarea, demonstrata si prin testele cutanate, fiind insa mai putin sensibile decat acestea. Din aceasta cauza, testele in vitro reprezinta rareori o alternativa fata de testele cutanate. Pentru efectuarea testelor in vitro, sunt necesare antigene corespunzatoare, respectiv extracte de proteine conjugate. Avantajele testelor in vitro constau in siguranta lor si lipsa inconvenientelor pentru pacienti. Ele sunt preferabile testelor cutanate, atunci cand preparatele de antigen utilizate sunt iritante, toxice, cu efect mutagen sau pacientii investigati se afla sub terapie de intretinere, care nu poate fi sistata. Dintre testele in vitro, amintim dozarea IgE totale si specifice si testul de eliberare a histaminei din bazofile.


Confirmarea rolului cauzal al agentilor profesionali prin teste de provocare bronsica specifica. Testul de provocare bronsica specifica reprezinta metoda cea mai importanta de confirmare a diagnosticului de astm profesional si de determinare a agentului cauzal al acestuia. Studiul unui agent nociv anterior nerecunoscut ca agent etiologic al astmului bronsic profesional si precizarea etiologiei unui astm, in situatia in care identificarea acestuia este esentiala pentru coordonarea activitatii profesionale a individului in viitor, constituie principalele indicatii.

Provocarea bronsica specifica poate fi evitata, atunci cand pentru subiectul cu anamneza pozitiva de astm profesional exista confirmarea obiectiva a astmului si a bronhoconstrictiei legate de locul de munca, atunci cand expunerea profesionala intereseaza un agent cauzal cunoscut ca posibil agent etiologic al astmului, precum si in situatia in care se confirma, prin teste cutanate pozitive sau prin prezenta IgE specifice, sensibilizarea la agentul incriminat.

Una din limitele testelor de provocare specifica inhalatorie consta in imposibilitatea de standardizare a metodei, din cauza unei mari varietati a agentilor profesionali si proprietatilor acestora. Metoda de provocare bronsica trebuie sa fie in concordanta cu natura si proprietatile substantei sensibilizante: lichida, solida sau gazoasa, solubila in apa sau volatila. Pot fi folositi: aerosolii, fumurile, gazele, pulberile. Indiferent de specificul metodei, testul de provocare bronsica trebuie realizat in conditii de siguranta atat pentru pacient, cat si pentru personalul medical. Concentratiile agentilor de provocare nu trebuie sa depaseasca in nici un moment limitele maxime admise de expunere recomandate pentru locurile de munca si folosite in medicina muncii. Astfel, pentru siguranta pacientului si personalului sunt necesare:

– un laborator specializat cu personal medical experimentat;

– camera de expunere corespunzatoare sau un sistem de pulverizare inchis pentru a evita contaminarea;

– excluderea de la testare a pacientilor cu risc crescut: pacienti cu functie pulmonara alterata, aritmii cardiace etc.;

– acordarea unei atentii deosebite pacientilor cu hiperreactivitate bronsica severa, decelata prin teste de provocare bronsica nespecifice si la cei cu astm la aspirina;

– disponibilitatea masurilor de resuscitare cardiorespiratorie;

– monitorizarea expunerii la agentul de provocare bronsica, in sensul masurarii concentratiilor administrate si duratei de expunere;

– cresterea gradata a concentratiilor substantei de provocare, plecand de la niveluri foarte joase;

– spitalizarea pacientilor pentru cel putin 24 de ore, in cazurile in care se suspecteaza posibilitatea aparitiei unor reactii tardive. Daca pacientul nu este retinut la spital, el trebuie informat cu privire la posibilitatea reactiilor tardive sau semitardive si la obligativitatea prezentarii imediate la medic pentru efectuarea tratamentului necesar.


Obtinerea unor rezultate corecte impune:

– intreruperea terapiei medicamentoase pentru o perioada de timp corespunzatoare inainte de provocarea bronsica;

– verificarea functiei pulmonare inainte de provocare;

– inregistrari repetate ale functiei pulmonare cel putin in perioada primelor 8 ore dupa provocare;

– buna cooperare a pacientilor.


Testele de provocare bronsica specifica pozitive confirma rolul cauzal al unui agent profesional in producerea astmului, prin demonstrarea sensibilizarii bronsice a organismului la agentul respectiv. Ele permit, de asemenea, decelarea unor agenti etiologici ai astmului profesional necunoscuti pana in prezent. In acelasi timp, testele de provocare bronsica prezinta dezavantajul de a provoca inconveniente pentru pacienti, ele nefiind lipsite de riscuri si totodata de a avea o durata relativ lunga; exista, de asemenea, situatii in care agentul etiologic poate ramane nedeterminat. Din aceasta cauza, un test de provocare bronsica negativ nu exclude obligatoriu diagnosticul de astm bronsic profesional (fie testarea se face cu un alt agent decat cel responsabil, fie expunerea a fost facuta pe o durata prea mica de timp sau la concentratii prea joase; de asemenea, prezenta unui tratament medicamentos antiastmatic, ca si metodele de administrare improprie a agentului cauzal pot influenta rezultatele).

*

Dificultatile intampinate in realizarea diagnosticului de profesionalitate al astmului sunt legate de diferite situatii; una dintre acestea este constituita de aparitia crizelor de dispnee la un interval de 6–8 ore (reactie semitardiva) sau la 12–24 ore (reactie tardiva) de la expunerea profesionala, astfel incat relatia dintre astm si activitatea profesionala devine dificil de stabilit. Se considera ca pentru astmul bronsic profesional pur exista o scadere a volumelor pulmonare dupa intoarcerea bolnavului de la locul de munca, incat modificarile functiei pulmonare apar mai ales seara, daca bolnavul a lucrat in schimbul de dimineata. Crizele de bronhospasm pot recidiva cateva seri succesive, chiar daca expunerea profesionala a fost intrerupta, iar ameliorarea simptomatologiei survine progresiv, cu sau fara instituirea unei medicatii foarte active. O alta situatie in care exista dificultati, in ceea ce priveste diagnosticul de profesionalitate al astmului, se refera la anumite meserii, cum ar fi: blanarii, brutarii, pentru care, in afara de expunerea profesionala la agentul etiologic principal incriminat in producerea bolii (peri de animale, faina de grau etc), exista o expunere profesionala concomitenta la diferiti contaminanti din aerul locului de munca (microbi, mucegaiuri etc.), care ar putea fi la randul lor responsabili de sensibilizarea bronsica.

Exista, de asemenea, situatii in care, intre momentul angajarii la locul de munca respectiv si momentul de debut al astmului, exista un interval de timp foarte lung, suficient pentru diverse schimbari ale procesului tehnologic; in aceste situatii, poate fi foarte dificil de identificat agentul responsabil de crizele de bronhospasm.

Este de retinut ideea ca suspiciunea de profesionalitate a unui astm bronsic are la baza mai ales periodicitatea tulburarilor clinice si modificarile functionale respiratorii in raport cu activitatea profesionala. Se cunoaste faptul ca crizele de dispnee sunt ameliorate prin intreruperea expunerii profesionale, dar nu totdeauna repaosul saptamanal este suficient pentru acest lucru, de cele mai multe ori fiind necesara o intrerupere de lunga durata.


Bibliografie

Al Jarad N - Occupational asthma. J R Coll Physicians Lond, 1999 Nov-Dec; 33(6): 537-540.

Anonymous - Guidelines for the diagnosis of occupational asthma. Subcommittee on „Occupational Allergy“ of the European Academy and Clinical Immunology. Clinical & Experimental Allergy, 1992; 22: 103-108.

Anonymous - Pocket guide for asthma management and prevention. National Institutes of Health Publication, 1998; 96: 3659 B.

Martinet Y, Anthoine D - Les maladies respiratoires d'origine professionnelle. Collection de monographies de médecine du travail. Masson 1995; 5: 81-93.

Nadeau P, Gauthier JJ - Pneumologie clinique. Les Presses de l'Universite de Montreal 1993: 225-245.

Niculescu T (sub redactia) - Medicina Muncii. Editura MEDMUN, 2003, Bucuresti: 113-120.

Pavel Anca - Manual de Medicina Muncii. Editura Europa Nova, Bucuresti 2002: 51-66.

Perdrix A - Guide pratique d'exploration fonctionnelle respiratoire. Utilisation en milieu professionnel. Collection de monographies de médecine du travail. Masson 1994; 10: 136-141
50000000.png

Numele:



Email:



Mesajul:




www.control-med.com
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one